de nu poți nicicând să strigi,
cuvintele de îți sunt frânte,
inima, poate să lupte...
crede-mă, am fost pe-aici.

April Come She Will, Simon & Garfunkel

aprilie-i aici, la fel și ea...
când fluxurile-s umflate de ploi
mai, îmi spune, că va sta,
odihnindu-se pe umerii mei goi.

iunie, pentru ea, a venit cu schimbări
în plimbări neliniștite, noaptea, pândește...
iulie, ea, a zburat spre alte zări...
lăsând, zborul, tainic celui ce-l părăsește.

august, moartă, să-mi fie!
în al toamnei vânt, rece și blând...
amintirile-mi revin, însă-n septembrie
o iubire ce-a fost, n-o poți uita nicicând...

April Come She Will, Simon & Garfunkel
Traducere proprie

Blowin' in the Wind, Bob Dylan

Câte drumuri trebuie un om să bată
Ca om să poată fi numit?
Câte mări, pescărușul, trebuie să străbată,
Înainte să doarmă pe nisip?
Și câte ghiulele de tun tre' să mai zboare
Înainte de-ale interzice, făr' de gând?
Răspunsu-i, prieteni, pierdut prin vânt...
Răspunsu-i pierdut, prin vânt.

Și câți ani poate-un munte, trainic, să reziste
Înainte ca marea, să-l curețe tot?
Și câți ani pot oamenii, aici, să existe
Pân' ce liberi, a fi, ei pot?
Dar câți ani poate-un om, capul, a-și întoarce
Pretinzând, adevărul, a nu-l fi văzând?
Răspunsu-i, prieteni, pierdut prin vânt...
Răspunsu-i pierdut, prin vânt.

Și câți ani trebuie un om să privească,
Cerul-nainte să-l poată vedea?
Și cât, din ureci, trebuie să ciulească
Lacrimile celorlalți, a le putea asculta?
Dar câte pierderi mai au să se facă
'nainte ca ei, numărul morților, aflând?
Răspunsu-i, prieteni, pierdut prin vânt...
Răspunsu-i pierdut, prin vânt.

Blowin' in the Wind, Bob Dylan
Traducere proprie.