sâmbătă, 20 aprilie 2019
De câteva zile... de câteva nopți mai exact, am început să privesc viața printr-un spectru nou... mai limprede. Am început să las realitatea să mi se arate așa cum este, și-am reușit, cât de cât, să-mi fac o imegine clară asupra vieții pe care o trăim cu toții. Viața, cuprinzând toate fazele sale, nu este altceva decât o grămadă infinită de căcat. De când te naști și până mori...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
de nu poți nicicând să strigi, cuvintele de îți sunt frânte, inima, poate să lupte... crede-mă, am fost pe-aici.
-
de nu poți nicicând să strigi, cuvintele de îți sunt frânte, inima, poate să lupte... crede-mă, am fost pe-aici.
-
ploua încet, din cerul plin de lacrimi și de scrum, că nici ceasul timpului pierdut, n-a mai bătut, din turn. ... din iadul negru, într...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu