ploua încet...

ploua încet, din cerul plin
de lacrimi și de scrum,
că nici ceasul timpului pierdut,
n-a mai bătut, din turn.
...
din iadul negru, întristat
pe obraji, tristețe se prelinse
și nu de moarte, sau de chin
ci de văzul istoriei stinse.
...
nu-i întristare, mai mare...
decât gândul mâniei reci
c-ai fost, cândva, un oarecare,
într-un moment, cât zeci...